Încerc să înţeleg care e şmenul cu anchetele procurorilor anticorupţie în legătură cu referendumul şi încă nu pricep ce se află în spatele acestui demers. Pe lângă faptul că ancheta în sine mi se pare extrem de complicată, în cazul în care vrea să se afle adevărul adevărat şi nu acela juridic scremut din hârţogării, oarece indicii denumite forţat probe şi două declaraţii tulburi. Mă miră celeritatea cu care se doreşte a fi soluţionată problema, dar mai ales metodele de anchetă, la limita extrajuridicului. Nu credeam să văd vreodată „oamenii legii” preumblând cu cartea sfântă în mână şi punând babele, în zi de sărbătoare, să jure dacă, ce, unde sau cum au votat. Este incredibil ca în secolul tehnologiei, când un soft poate înlocui omul în toate, de la făcut sex şi până la frecat maioneza, să nu fie descoperite şmecheriile referendumului dintr-un simplu „enter”. Nu ştiu sigur ce caută procurorii, probabil acul în carul cu fân. Dacă exista interes, în primul rând, şi mai apoi o conlucrare între organele statului, situaţia putea fi rezolvată încă din ziua de 29 iulie. Dar ce interes să fi avut poliţistul să-i depisteze pe „turişti”, când şeful său de la minister era din partidul aflat la putere, iniţiatorul acţiunii de debarcare a preşedintelui, umăr la umăr cu adepţii lui Căcărău.

La Gorj, situaţia a devenit, cel puţin pentru moment, hazlie, în privinţa raportărilor cu 40.000 de morţi lunar. Ea poate deveni penală, dacă finalmente se demonstrează că zece ani au fost, în realitate, zece zile. Probabil ăsta e targetul USL pentru viitorul apropiat. Scandalul pare stins, deocamdată, iar declaraţiile oficialilor pe această temă, puţin infantile.

Revenind la anchetele penale, şi mă refer acum la cele de la Dragoteşti şi Slivileşti, cred că înainte de a deranja babele la biserică, procurorii ar fi trebuit să-i ia la întrebări pe poliţiştii comunali, unde au fost