România este în favoarea taxei pe tranzacţiile financiare numai dacă aceasta va fi introdusă la nivelul Uniunii Europene. Această poziţionare este normală, câtă vreme impactul său va fi minimal la nivelul economiei şi sis-temului financiar din ţara noastră pe de o parte, iar pe de altă parte dacă această măsură va fi adoptată la nivelul UE nu o putem oricum evita în România...

Cel puţin 15 state membre ale Uniunii Europene şi-au exprimat intenţia de a solicita implementarea anticipată a taxei, până la sfârşitul acestui an. Este vorba însă mai degrabă despre o decizie politică decât una economică în aceste ţări; guvernele doresc să arate electoratului că "penalizează" sistemul financiar prin taxarea suplimentară, după ce în ultimii ani au ajutat în diverse moduri instituţiile financiare cu sume importante.

La polul opus se află Marea Britanie, unde sectorul financiar este deosebit de important pentru economie şi are putere de lobby. În consecinţă, oficialii din Marea Britanie se opun deciziei UE, motivul fiind că instituţiile financiare ar fi dezavantajate de această taxă şi există posibilitatea de a efectua tranzacţiile financiare în alte ţări sau prin alte instrumente.

Instituţiile financiare din Româ-nia se află "la mijloc" în acest joc de interese. Băncile româneşti nu au primit ajutor de la stat şi nu pot fi făcute răspunzătoare pentru criza financiară din România (decât desigur pentru faptul că nu mai creditează mediul privat şi nici persoanele fizice la nivelul de dinainte de criză).

În plus, băncile româneşti nu sunt active decât incidental şi cu volume mici pe piaţa instrumentelor financiare tranzacţionate interbancar, aşadar taxa respectivă nu le va afecta semnificativ poziţia financiară.

Taxa este aplicabilă tuturor tranzacţiilor cu instrumente financiare efectuate între instituţii financiare în care cel puţin una dintre părţi