Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din – pe atunci – Dilema. De la începuturile revistei, o ţinuse mult timp Bogdan Ghiu, pentru ca apoi, cînd el a renunţat, să scrie o perioadă scurtă în cadrul ei Andrei Gorzo, despre filmele de la televizor. Mi s-a părut un domeniu interesant, căruia în plus îi cunoşteam şi culisele (pentru că am lucrat o vreme la conducerea unor ghiduri TV), aşa că am acceptat fără să stau pe gînduri propunerea Magdalenei Boiangiu.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furişŞi am început să urmăresc emisiunile de la televizor cu alţi ochi şi să croşetez, săptămînal, cîte un text pentru această rubrică. În primii ani, încercam să văd tot şi să scriu despre tot. Am scris inclusiv despre producţii de divertisment de joasă speţă, cum erau emisiunile Ciao, Darwin prezentată de Dan Negru, în care concurenţilor li se cerea să facă tot felul de scîrboşenii cu viermi sau alte tîrîtoare, sau Babilonia cu Augusta Dumitraşcu (vă mai amintiţi? – era un fel de Acces direct). Am scris, desigur, şi despre emisiunile-vedetă Surprize, surprize, Iartă-mă! sau Vacanţa Mare. Eram foarte critic şi arătam cu degetul prostul gust şi imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii.

Dincolo de faptul că mă luptam cu morile de vînt, am ajuns după cîţiva ani de-a dreptul intoxicat de mizeriile pe care le urmăream pe micul ecran. La propriu. Starea mea generală se înrăutăţise şi aproape că treceam prin ceea ce a trecut şi Chloé Delaume, cea care s-a supus unui experiment de a privi neîntrerupt la televizor şi a observat după un timp cum sănătatea ei se deteriorează grav. Chloé Delaume a scris o excelentă carte despre experienţa sa – Locuiesc în televizor –, eu nu am avut şansa aceasta. Şansa mea a fost, în schimb, un an de pauză de tel