La prima vedere, s-ar parea ca exista tari abonate la mai multe medalii decat altele si exista tari ai caror reprezentanti se duc mai degraba la o intalnire cu omologii lor de departe, decat cu speranta de a-si asculta imnul national, stand solemn pe podiumul Olimpiadei.
Intrucat insa nimic nu este intamplator pe lumea asta, se constata ca exista patru factori de putere, capabili sa determine performantele olimpice - noteaza Project Syndicate: numarul de locuitori ai tarii, traditiile in sport, politicile privind promovarea miscarii sportive si nivelul de dezvoltare al tarii.
Luat separat, niciunul din acesti factori nu poate explica singur rezultatele obtinute de reprezentantii unei tari la olimpiada. Luati in ansamblu, incep sa devina semnificativi nu numai cu privire la ce s-a intamplat, dar chiar cu privire sansele in viitor.
Aritmetica, statistica, dar si calculul pobababilitatilor sugereaza ca, la o populatie mai numeroasa, sansele de a descoperi, din randul ei, genii, artisti sau camapioni creste proportional cu aceasta. Ar fi normal sa apara mai multi performeri de exceptie intr-o imensa masa de oameni, decat intr-un grupulet.
Asa pare teoretic. Practic insa, ramanem uluiti daca punem fata in fata cazul Indiei, tara cu 1.200 milioane locuitori, detinatoare a sase medalii olimpice, si al Croatiei, care a obtinut acelasi numar de medalii - tot sase - desi populatia ei numara numai putin peste 4 milioane.
Aceeasi observatie se poate face cu privire la Australia, o tara de vreo 22,61 milioane locutori, care a obtinut 3% din totalul medaliilor acordate la Londra, un procent egal cu intreaga Africa.
Rolul traditiei
India pe de o parte, Croatia si Australia de partea cealalta, sunt desigur exemple extreme, dar exista destule cazuri, situate relativ aproape de una sau de alta din acest
