Spectacolul lui Schwartz localizeaza trauma comunismului, plasand actiunea din piesa dupa anii '90. Adica dupa ce revolutia romana a avut loc. Personajele traiesc in agonie isteria actuala a plecarii din Romania. Tanar regizor bucurestean, David Schwartz monteaza in 2009 la Teatrul National din Iasi piesa de teatru scrisa de Bogdan Georgescu, "Romania! Te pup". Cu spectacolul rezultat din munca asidua a echipei de lucru a castigat un important premiu la Festivalul de teatru "Kontakt" din Torun, Polonia chiar anul acesta. Cind am vazut spectacolul "Romania! Te pup", - realist, energic, patrunzator - mi-am zis ca e unul dintre cele mai bune din ultimii 20 de ani. In acelasi timp, am remarcat o anumita inclinatie a regizorului pentru un gen teatral pe care l-as considera, nu fara oarecare exagerare, un teatru de ghetto. Intr-o anume parte a lui civitas, s-a depus destul de multa zgura (slag). Se cere evacuata? Un prim pas inspre un posibil genocid moral. Genuri defavorizate au fost si sunt, pe rand, evreii, afro-americanii, rromii. Dar nu numai... Intr-un alt spectacol al sau, si mai recent decat cel la care ma refer in prezentul articol, David Schwartz are in vedere o alta categorie nedreptatita astazi in Romania: minerii; defavorizati in special dupa fenomenul trist al celor sase mineriade din Romania postdecembrista. Ghettoul este de aceasta data plasat nici mai mult nici mai putin decat... "sub pamant". Generic, regizorul il are in vedere pe muncitorul din orasele industriale din Romania, aflate in ruina economica, disperare morala si lasate in paragina dupa revolutie. Daca am facut apel la spectacolul "Sub Pamant" pentru a explica mai indeaproape sintagma teatru de ghetto, pe care am folosit-o pentru a situa cumva teatrul lui David Schwartz, spectacolul "Romania! Te pup" imi serveste acum de minune pentru a elabora un concept pe care l-am anuntat si cu alte prileju