„CATINDATUL (hotărît): Ştii s-o scoţi? Scoate-mi-o!
IORDACHE: N-ai idee cum ţi-o scot; pînă să clipeşti din ochi, o dată, pac!...“
I.L. Caragiale, D’ale carnavalului
Să lăsăm puţin deoparte vuietul absurd al politichiei post-referendum şi să nu lăsăm să treacă neobservat un eveniment semnificativ pentru post-gîndirea societăţii româneşti şi a conducătorilor de care avem parte: Consiliul de Administraţie al TVR a decis să închidă TVR Cultural. Cînd bîzdîcul reformei loveşte în politicieni şi manageri, nu-i de glumă: se taie orbeşte. Şi se invocă ritos „eficienţa“.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anCarevasăzică, pentru a reduce din enorma datorie istorică a instituţiei, noua conducere a TVR a decis să renunţe la TVR Info şi TVR Cultural. Ceea ce e complet stupid. Întîi, pentru că cele două canale funcţionau cu costuri mult mai mici decît celelalte (deci nu din cauza lor s-a sărit calul datoriilor), iar apoi pentru că, dacă vrea să-şi ia în serios misiunea publică stabilită prin lege, televiziunea noastră, a tuturor, exact pe aceşti doi piloni ar trebui să se sprijine: pe furnizarea unor emisiuni informative de bună calitate, neutre şi cu ştiri relevante pentru interesul public (atenţie, am scris „interesul public“, nu „interesul publicului“!) şi pe programe cu conţinut cultural şi educativ. Adică – după mintea mea, dar şi conform legii – TVR ar fi trebuit nu să desfiinţeze, ci să dezvolte cele două canale. De ce nu s-a desfiinţat TVR 2, de pildă, care n-are nici un profil, n-are personalitate, n-are public-ţintă, nu e nici „al doilea canal generalist după TVR 1“, nici altceva, deşi unele programe sînt bune? Cîteva emisiuni de acolo ar fi putut trece în grila TVR Info (care oricum le dădea în reluare), altele s-ar fi integrat foarte bine în schema de la TVR Cu