● Micachu and the Shapes, Never, Rough Trade Records, 2012.
Cine a ascultat, acum mai bine de trei ani, un album numit Jewellery, ştie despre ce vorbesc în momentul acesta. Pînă la acea sclipitoare întîmplare, Mica Levi, adolescentă născută într-o familie de muzicieni, crescuse prin „noroaiele“ muzicale ale Londrei şi-şi făcuse de cap pe astăzi aproape defunctul MySpace. În primul rînd cu un mixtape, Filthy Friends, care i-a adus ceva faimă şi la care au dat o mînă de ajutor artişti cunoscuţi, precum Ghostpoet, Jack Peñate sau Toddla T.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de aniLa scurtă vreme după asta, domnişoara Levi a pus, împreună cu Raisa Khan (clape) şi Marc Pell (tobe), bazele unei trupe, botezate Micachu and the Shapes, şi a devenit un subiect îndeajuns de apetisant încît să-l determine pe însuşi inegalabilul Matthew Herbert să coboare de pe pernele sale de puf şi să se ofere să-i producă, Dumnezeule mare!, chiar albumul de debut. Iar Jewellery, căci despre acest LP este vorba, şi-a meritat la final şi numele, şi nesfîrşitele semne de exclamaţie. Muzica pe care o conţinea, fracturistă, inocentă, plurivalentă şi derivativă în acelaşi timp, proiecta, în primăvara lui 2009, o perspectivă complet neortodoxă în peisajul pop al acelor vremuri. 2011 a fost anul unui alt experiment, Chopped & Screwed, un album în concert, cîntat de Micachu and the Shapes împreună cu ansamblul London Sinfonietta şi dedicat foarte particularei scenei de southern hip-hop, înecate în purple drank, din Houston-ul anilor ’90.
Cu Never, noul album al MatS, Mica Levi îşi continuă plimbarea prin multiversul sonor al modernităţii, construind din nou o operă pe care cu greu o poţi ataşa unei definiţii care să o ţină captivă. Artista britanică demontează structurile tradiţionale ale genurilor muzicale pînă cînd orice vagă a
