Normal ca dupa o infrangere dureroasa iti vine sa te iei de selectioner, de liderii nationalei ori de conducatorii fotbalului romanesc. Surpriza insa! Nationala Romaniei n-are un selectioner ci un antrenor invechit si incalcit in propriile idei fixe. N-are lideri ci doar niste copii dezorientati cu personalitate ambigua. Iar despre conducatori stim cu totii ca ei apar doar in acte si la combinatii specifice.
Dar vina nu este a lor ci a noastra a celor ce-i indragim. Desi stim de ani de zile ca nu putem mai mult, ca asta le este valoarea, totusi de fiecare data ne asezam comod in fotoliu si asteptam cu sufletul la gura dar plini de incredere revirimentul. Un meci mare, un fotbal modern, un succes care sa ne refaca orgoliul terfelit. Nimic. Niciodata nimic. Cu toate acestea de fiecare data speram. Ne uitam la astia mici si ne gandim la aia mari. Din pacate aia mari sunt de acum aproape batrani iar astia mici nu vor mai creste nicicand.
Slovenia a fost mult peste baietii nostri. Nu trebuie sa-i mai ponegrim. Buni rai sunt ai nostri. Asa cum parintii isi iubesc copilul oricum ar fi acesta, la fel trebuie sa tratam si fotbalistii caci sunt practic copiii nostri. Toata Romania le influenteaza cresterea. Mediul social bolnav le dezvolta comportamentul extrasportiv, mediul cultural si educational, inexistent, le transmite mesaje interioare fara viata, mediul economic precar ii face sa inteleaga ca banii, doar banii, conteaza, iar mediul sportiv le cumuleaza pe toate si creeaza mici monstruleti agramati, aroganti, plini de vicii vulgare, gata oricand sa te scuipe convinsi fiind ca simplul fapt de a da aiurea cu sutul in minge le creeaza drepturi si favoruri la care altii nici n-au voie sa viseze.
Si poate ca au dreptate, poate ca peste tot in lume fotbalistii sunt rasfatati. Ei reprezinta o dogma aparte, clasa semizeilor, pentru ca, trebuie sa recunoas
