Un reporter de la "Ziarul de Iasi" a asistat la competitia ce se desfasoara in Sala Cantinei din Complexul "T. Vladimirescu" si a surprins emotiile prin care trec micutii sahisti. „Dati-va mainile! Incepeti!" 320 de maini se scutura scurt, formal. Apoi zgomot de scaune si foiala. E4-e5; cf3- cc6; nc4- nc5. In zumzetul celor de pe margine, a inceput a treia runda a Festivalului International de Sah „M. Sadoveanu", gazduit de Sala Cantinei din Complexul „T. Vladimirescu". „Ne revenim noi" Chiar cum intri in sala cantinei joaca juniorii. Cocotati pe scaune, cu picioarele adunate sub ei, muta rapid piesele. Un pusti blond ce-si balangane picioarele fara vreo sansa de-a atinge podeaua se uita cu ochi mari in jur. Altii, cu capul savant tinut intre primele trei degete ale mainii, privesc atent piesele. Muta, apoi, calmi pana la cer, apasa ceasul. De cealalta parte a salii se afla seniorii - mari maestri, maestri internationali etc. Ei sunt mai linistiti. Unii fumeaza tigari electronice, altii beau ceai ori cafea. Ganditori, ghemuiti peste tabla de sah, muta piesele, apoi noteaza constiincios mutarea pe foaie. Jucatorii de sah din sala cantinei sunt parca expusi la muzeu. Printre ei se plimba incet, sumbri, cu privirile alergand prin sala, arbitrii. Mai sunt si simplii privitori, care schimba din cand in cand soapte, zambete si isi arata unul altuia cate ceva cu degetul. De pe un scaun rabatabil privesc intrecerea. Langa mine, domnul Mihai, venit tocmai din Cluj, isi urmareste fetita. „A pierdut primele doua partide, dar ne revenim noi", spune el. „Asa e la sah, mai pierzi, mai castigi. Dar dumneavoastra de ce nu jucati?". Ii spun ca obisnuiam sa fac asta cu bunicu' si ca n-am mai jucat de mult. Timpul trece parca mai greu la sah, iar copiii il taxeaza, lovind cu zgomot ceasul. Poate ca lucrurile sunt mai simple la copii sau poate ca e vorba de lipsa de experienta. Oricum a