M-am întâlnit deunăzi cu un cunoscut care tocmai ieşea din clădirea Prefecturii şi se îndrepta către o bicicletă priponită de un gard. „De ce mă priveşti de parcă aş fi nebun?”, m-a întrebat bărbatul care era – între noi fie vorba – îmbrăcat destul de elegant. „Mă uit la dumneavoastră admirativ. Nu prea am văzut în Târgu-Mureş oameni la costum pe bicicletă”, i-am răspuns.

Am mai rămas la taclale câteva minute, timp în care domnul cu bicicleta mi-a mărturisit că simte un fel de frustrare când vine vorba despre condiţia biciclistului român. „Am fost mai demult într-o delegaţie în Olanda şi acolo am văzut pentru prima dată civilizaţia adevărată. Dimineaţa, foarte mulţi oameni mergeau la serviciu cu bicicletă. Inclusiv directorii. La noi în oraş nu sunt condiţii pentru aşa ceva. Noi trebuie să ne ferim de şoferi şi nu invers…”, mi-a mai spus omul înainte să ne despărţim.

Mi-am amintit apoi că exact acum un an, în august 2011, autorităţile locale promiteau un megaproiect de construire de piste pentru biciclişti. Planul era următorul: 40 de kilometri de pistă, două trasee, 38 de semafoare, 322 de indicatoare şi 138 de treceri pentru biciclete.

Tot deunăzi, unul din consilierii primarului recunoştea la un post de televiziune că proiectul e “undeva pe acolo”, la Ministerul Mediului. N-a fost declarat nici respins, nici eligibil pentru obţinerea finanţării, ceea ce mi se pare de-a dreptul revoltător.

Ce treaba mai e şi asta, să depui un proiect la un minister, într-o ţară care se pretinde a fi europeană, şi după 12 luni să nu ţi se spună nimic oficial despre el?!

M-am întâlnit deunăzi cu un cunoscut care tocmai ieşea din clădirea Prefecturii şi se îndrepta către o bicicletă priponită de un gard. „De ce mă priveşti de parcă aş fi nebun?”, m-a întrebat bărbatul care era – între noi fie vorba – îmbrăcat destul de elegant. „Mă uit la dumneavoastr