- Editorial - nr. 158 / 16 August, 2012 Daca am face un calcul sumar referitor la cat ne-a costat pe noi, romanii, schimbarea de macaz de dupa decembrie 1989, putem spune doar atata: enorm. Enorm, din punct de vedere al vietii de zi cu zi, dar si al pozitiei si configuratiei noastre in context european. Daca, cu peste doua decenii in urma Romania era o tara de care se tinea cont, acum suntem tratati, si nu intamplator, ca cei din Africa. Am ajuns in aceasta situatie pentru ca guvernarea celor 22 de ani a lasat urme adanci in existenta noastra. Pusi pe capatuiala, la concurenta, cei din fruntea bucatelor au hacuit tara in toate felurile incat i-a stors intreaga vlaga, iar noua, celor multi, ne-au pus saracia in brate. Ce au facut acestia, de altfel, in cei 22 de ani? Nimic altceva decat ca ne-au condus dintr-un moment de criza, in care am fost, in alt moment in care suntem. Iar pentru noi, ardelenii, schimbarea a avut costuri duble, siluindu-ne si demnitatea. Acceptarea guvernelor de la Bucuresti a tratarii minoritatii maghiare, intr-un context separat, si nu ca parte a unui intreg, ne-a adus prejudicii enorme. Problemele acesteia, daca erau, dar nu prea erau, trebuiau abordate de la bun inceput "la pachet” cu cele ale intregii societati romanesti, si atunci ar fi disparut acea falie care s-a adancit de la un an la altul, generand puternice tendinte separatiste, alimentate copios de propaganda rau-voitoare budapestana si intretinuta de nepasarea si inconstienta clasei politice romanesti. Putem spune ca acceptarea infiintarii UDMR si consimtirea asocierii acesteia la putere cu partidele romanesti au adus tarii prejudicii incomensurabile si a costat Romania o jumatate de Ardeal. Aceasta, daca avem in vedere starea in care cea mai importanta provincie a Romaniei a ajuns, prin maghiarizare, fortata pe aproape intreaga ei intindere, de la Brasov la Satu-Mare de la Oradea