De ceva timp încoace, mă uit la aventurile lui Sam şi Dean. Sam şi Dean sînt doi fraţi care se luptă cu tot ce mişcă pe lumea cealaltă, de la monştri la îngeri şi demoni. Într-un serial care se cheamă Supernatural (2005, creator Eric Kripke).
De ce mă uit la Sam şi Dean? Primul şi cel mai la îndemînă răspuns ar fi că nu am destui prieteni reali şi că am nevoie de unii virtuali. Chiar unii din seriale proaste.
Desigur, nici acest prim răspuns nu e total departe de adevăr. În mod evident, uitatul la seriale e o formă de dependenţă, una mai perversă, care, aparent, nu lasă urme: nu-ţi distrugi nici ficatul, nici inima, nici plămînii, ca în cazul altor droguri. În ce priveşte, însă, creierul, rămîne de văzut.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuDe ce ar opta o persoană în putere, cu oarece activităţi şi cu familie, pentru o asemenea dependenţă facilă? Pentru că realitatea serialelor e mult mai controlabilă şi mai previzibilă decît cea a vieţii de toate zilele. Plus că acolo, în seriale, ai ocazia să „faci“ (evident, din culise) ceea ce în viaţa de toate zilele nici cu gîndul n-ai gîndi, cum ar fi să stai de vorbă cu un înger sau să ucizi un demon.
De asemenea, uitatul la un asemenea tip de filme te ajută să te întorci într-o adolescenţă ce pluteşte, neîncetat, undeva deasupra existenţei mature, ca un posibil veşnic deziderat escapist. Tot o atare preocupare îşi are şi nelipsitul coté romantic, mai ales că Sam (Jared Padalecki) şi Dean (Jensen Ackles) sînt prezentabili.
Sam şi Dean fac şi ei parte din categoria supereroilor, dar a unora transcendentali, la propriu. În sensul că, toată ziua-bună-ziua, nu numai că au de-a face, pe lumea asta, cu creaturile lumii celeilalte, ci şi trec una-două dincolo. Pe tărîmul celălalt.
Mai mor, se mai duc cînd prin Iad, cînd prin Paradi
