După reocuparea Basarabiei de către URSS în 1944, mulţi locuitori au continuat să folosească grafia latină (interzisă de noua putere), inclusiv pentru a-şi exprima sentimentele antisovietice.

Limba română în haina ei firească, grafia latină, a fost interzisă în Basarabia de puterea sovietică la 12 februarie 1941, dar, a fost repusă în drepturi în cei trei ani de administraţie românească (1941-1944), fiind folosită pe larg în mediul oficial şi privat, învăţământ, cultură etc. După reocuparea Basarabiei în 1944, încă mulţi ani a fost folosită în mediul privat. Totodată, mulţi basarabeni şi-au manifestat nemulţumirea faţă de politica de deznaţionalizare promovată de noua putere, prin intermediul scrierilor în grafia latină. Toţi au fost prinşi şi trimişi în gulag.

În scrisorile, proclamaţiile şi foile volante scrise în grafia latină erau reflectate mai multe laturi ale vieţii sociale şi politice din URSS, inclusiv din RSSM: nedreptăţile sociale, abuzurile noii administraţii, farsele de la alegeri. Totodată, autorii îşi exprimau devotamentul faţă de România. Scrierile în grafia latină constituiau o circumstanţă agravantă întrucât orice amintire de perioada în care Basarabia a fost în componenţa României era suspectată de neloialitate faţă de noua putere, iar folosirea grafiei latine constituia o dovadă în plus.

„FRAŢII NOŞTRI BASARABENI,SÂNGELE NOSTRU"

Gheorghe Balan s-a născut în anul 1929 în comuna Mitropolit, judeţul Tighina, în familia gospodarilor Grigore şi Ana Balan. Până la 1940, Gheorghe reuşeşte să termine trei clase, iar după 1944 a lucrat pământul alături de părinţi.

Ruptura între Gheorghe Balan şi autorităţile locale s-a produs în toiul foametei din 1946-1947, când împuternicitul pe problemele agricole a exclus familia lui din lista celor cărora li se cuvenea subvenţia respectivă. Apoi, locţiitorul preşedintelui sovietului sătesc