★★★★ Mihail Gălăţanu, Douăsprezece cântece înaintea naşterii, versuri, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012.
Mihail Gălăţanu are toate şansele să devină cândva un poet celebru. Deocamdată însă provoacă invidii violente, iar adversarii săi exploatează nemiloşi o greşeală gravă făcută de poet cu ani în urmă: aceea de a fi scris, într-un moment de teribilism, versuri licenţioase despre România. Culmea este că, prin limba română de o bogăţie luxuriantă pe care o foloseşte, el îşi serveşte patria mai bine decât denigratorii săi. Dar... nu e singura nedreptate care se înregistrează în spaţiul literaturii noastre.
Recent, lui Mihail Gălăţanu i-a apărut o nouă carte de versuri, la selecta editură Cartea Românească, "Douăsprezece cântece înaintea naşterii". Ideea autorului este de a povesti amintiri din... uterul matern, amintiri în sensul larg al cuvântului, care cuprinde şi posibile amintiri, revelaţii, viziuni metafizice. Poemele au o frumuseţe stranie, par transcrieri ale unor halucinaţii.
Şi totuşi, nu le lipseşte tandreţea: "Mama mea cântă. Şi eu cânt/ înăuntrul ei. E un cântec care se propagă, din când în când, dinăuntru/ în afară." În prologul cărţii, fetusul vorbeşte despre momentul în care a hotărât să se nască: "Am fost de acord să mă nasc. Gata, m-am pus de acord, am căzut la învoială cu mine însumi să mă nasc. Am spart codul naşterii.(...) Am o şansă să fiu mântuit. Mama mea m-a chemat pe nume. Numele m-a smuls din nemişcare. Voi fi salahor al cetăţii, pe lumea aceasta. O să mă îndeletnicesc cu anevoioasa treabă a scrisului."
Aşa cum există sporturi extreme, există şi o poezie extremă, pe care Mihail Gălăţanu o practică surâzător.
P.S. Cărţile îmi pot fi trimise pe adresa: Alex. Ştefănescu, Bucureşti, OP 22, CP 22 (sub formă de scrisoare simplă). Sau, în format electronic, pe adresa de e-mail: alex2108145@yahoo.com.
