În prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., la Atena preţurile proprietăţilor au crescut de peste opt ori, pentru ca apoi să sufere un declin timp de 50 de ani

Ca şi balonul speculativ recent, şi episodul amintit a fost rezultatul unei expansiuni nesustenabile a creditului

Martin Armstrong: Mergând înapoi către timpurile de odinioară, găsim aceleaşi baloane speculative pe active şi aceleaşi fraude bancare pe care le avem acum

Balonul imobiliar din deceniul trecut, susţinut de o creditare nesustenabilă, la limita fraudei, este caracterizat de mulţi analişti drept cea mai mare bulă speculativă din istoria umanităţii. Fenomenul se repetă o dată la o sută de ani, în măsura în care fiecare generaţie cade pradă, la rândul ei, aceloraşi păcate ale lăcomiei şi optimismului excesiv. Comparaţiile între actuala criză şi Marea Depresiune din anii '30 abundă în pieţe şi în presa de specialitate. Nu sunt puţini nici cei care au adus în discuţie baloanele speculative de la 1720 antrenate în Anglia şi Franţa pe Compania Mărilor de Sud şi, respectiv, Mississippi River, având în vedere că proporţia datoriilor din sistemul financiar de acum nu are echivalent decât în acea perioadă.

La Atena, în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., într-o societate în care precumpănitoare era economia privată şi în care dezvoltarea relaţiilor economice a creat un grad de complexitate ridicat al societăţii, a putut apărea un balon speculativ de proporţii pe segmentul proprietăţilor susţinut, de asemenea, de o creditare mincinoasă.

Consultantul financiar american Martin Armstrong readuce în discuţie acest episod pentru a arăta că frauda bancară este un fenomen care reapare sistematic în piaţa creditului şi că distorsiunile create pe acest segment antrenează baloane speculative pe active. Problema de acum a industriei bancare nu ţine de o "cultură rea" şi nu po