Puţină lume ştie ce ocnă de scandal şi pizmă bălteşte sub mirabilul Cimitir Vesel de la Săpânţa! În mijloc de august, fluxul turistic este, ca totdeauna în sezon, potopit de străini. Fulgerările blitz-urilor nu contenesc, pe fondul unui constant murmur admirativ. Lucrarea lui Stan Pătraş continuă să uimească şi a făcut obiectul unor entuziaste studii academice în ţară şi-n străinătate (Italia, Franţa), fără a fi, bineînţeles, scutită de contestările hiperesteţilor autohtoni, care nu izbutesc să vadă în cimitirul de la Săpânţa altceva decât nişte banale „cimilituri pe cruci”...
Scandalul, care când mocneşte, când colindă tribunalele, când pare a se stinge, spre a se tot reaprinde din 1989 încoace, a fost născut şi se nutreşte din originala noastră lege a retrocedărilor. Alte ţări aflate în situaţia României au instituit limitări şi fireşti exceptări în cazul obiectivelor de patrimoniu naţional. Noi, mai catolici decât Papa, am izvodit o legislaţie ce dă frâu liber abuzurilor şi falsurilor. Aflu, dintr-o gazetă ieşeană, că Muzeul Teatrului (Casa lui Alecsandri), retrocedat unui oarecare Teitler, nu numai că se ruinează prin nefolosire şi neîngrijire, dar, de fapt, nici nu era asta clădirea ce trebuia înapoiată fostului proprietar, ci o alta, mai modestă, din vecinătate...
La Săpânţa, greco-catolicii solicită retrocedarea Cimitirului Vesel şi a bisericii din incintă. Recensământul din 2002 menţionează 2.936 de săpânţeni care s-au declarat de confesiune ortodoxă şi 65 de greco-catolici. Cei 65 (de fapt, se pare că au rămas numai zece – două familii) vor să intre neîntârziat în posesia unui ansamblu de cult constant producător de însemnate venituri. Că nu acesta-i temeiul înfăţişat în demersurile adresate autorităţilor (Băsescu, Hillary Clinton ş.a.) e de înţeles; tot de înţeles este şi calculul financiar: sute şi sute de vizitatori zilnic, 4 lei biletul de