… pentru ca daca e adevarat ce se spune, si anume ca filosofia incepe in mirare, Victor Ponta se afla pe calea cea buna: a inceput sa se mire. Dupa aparitia fotografiei in care Mona Pivniceru a fost surprinsa urcandu-se in masina lui Andrei Nastase si renuntarea ulterioara la nominalizarea pentru fotoliul de ministru al Justitiei, premierul “s-a intrebat daca nu cumva este ciudat ca imediat ce este numit cineva care nu e ‘din tabara lui Basescu’ apare cate o poza sau un mic dosarel“. Mirarea, perfect indreptatita de altfel, se cuvine insa reformulata: Cum este posibil ca toti (sau aproape toti) dintre cei numiti de cuplul Ponta-Antonescu, sa aiba cate un schelet in dulap? Coincidenta? Ciudatenie? Sau politica de cadre?

Filosofia e lucru greu, monser. Trebuie sa stii unde sa-ti plasezi mirarile si cum sa le formulezi.

Daca, bunaoara, Ponta n-ar fi plagiat cu nerusinare, “dosarelul” plagiatului n-avea cum sa apara in revista Nature. Daca Mona Pivniceru nu s-ar fi urcat, de distrata, in masina lui Nastase, n-ar fi aparut poza. Daca ministrii n-ar vorbi la telefon cum vorbesc, n-ar fi aparut inregistrarile. S.a.m.d.. Nu “dosarelele” si “pozele” au a ne ingrijora asadar, ci realitatea din spatele lor, cata vreme nici pozele, nici inregistrarile si nici dosarelele nu s-au dovedit pana acum falsificate.

Daca fotografiez, sa zicem, o scroafa urcata-n copac, iar poza cu pricina e suta la suta autentica, nu ma mir de fotografie (eventual, de norocul fotografului), ci de realitate: cum de e posibil ca scroafa sa se catare in copac? Mirarea ar deveni cu atat mai mare daca am constata ca toate scroafele au dobandit aceleasi abilitati de catarare, iar exceptia a devenit regula. Asta da mirare! De aici incepe filosofia. Si, uneori, domeniul penal.

UPDATE: Ramane cum ne-am inteles. Scroafa ramane in copac. Pai sa nu te minunezi? Asteptam elefantul din cires