Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Capitală a sărbătorit, pe 16 august, 298 de ani de la martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu, al cărui trup este adăpostit de locașul de cult.
Sursa: VLAD STĂNESCU
Sursa: VLAD STĂNESCU
Sursa: VLAD STĂNESCU
Sursa: VLAD STĂNESCU
Câteva sute de credincioși s-au adunat miercuri la Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Capitală, pentru a marca 298 de ani de la execuția, la Istanbul, a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și a sfetinicului Ianache. Aceștia sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă Română sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni. Locașul de cult de la „Kilometrul 0” adăpostește mormântul fostului Domn al Țării Românești. Și ascunde povestea unui monument arhitectonic, pe lângă care mulți bucureșteni trec, poate, fără să o cunoască.
Preotul paroh de la „Sfântu Gheorghe”, Emil Cărămizescu, repetă de câte ori are ocazia istoria bisericii și a mucenicilor Brâncoveni. Crede că ei sunt simbolul suprem al națiunii române.
„Mai puțin” știu bucureștenii despre „această biserică încărcată de istorie...”, e puțin dezamăgit preotul paroh de indiferența cu care mulți trec pe lângă biserica-monument, zi de zi, oră de oră, prin aglomerația de la nici 50 de metri de pe bulevard. „Este biserica așezată chiar la Kilometrul 0 al României! Este un monument istoric”, descrie acesta și enumeră, apoi, câteva momente importante din viața locașului de cult, momente pe care părintele Emil Cărămizescu le numește „vârfuri”.
Ctitorirea în 1707 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, ar fi primul. Exista atunci, la București, altă biserică care îl avea ca ocrotitor tot pe Marele Mucenic Gheorghe. „Și Mihai Viteazul, întregitorul nostru de neam, este cel care a adus acolo, în 1599, mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, de la
