Licitatia de achizitionare a autobuzelor second-hand cu aer conditionat numai la sofer este una incalcita, una care ridica multe semne de intrebare si ofera prea putine raspunsuri clare.

Este marti, 21 august 2012. Afara este o caldura greu de suportat, 33 de grade la umbra, la ora 14. In statia de autobuz de la Universitate, din Copou, aproape ca nu ai unde sa te adapostesti de razele soarelui. Calatorii in asteptarea unui autobuz se racoresc fiecare cum crede de cuviinta si cu ce mijloace are la indemana: fetele isi fac vant cu evantaiele, un tip cu parul grizonat flutura agitat cartea de identitate in dreptul fetei, iar o batranica tine intr-o mana o umbrela alba si o sticla aburinda de apa. Trec cinci minute, trec sapte, trec 10, trece si sfertul de ora academic si nimic. La orizont nu se zareste niciun mijloc de transport. Dupa vreo 20 de minute vine si autobuzul; este unul pe care nu il mai vazusem pe acolo. Nu-i nou, dar arata acceptabil. Imi aduc aminte ca am citit pe undeva, pe internet, ca Primaria a achizitionat mijloace de transport cu aer conditionat, asa ca, fara sa stau prea mult pe ganduri, ma urc pe scara din spate a autobuzului, in speranta ca ma voi racori putin: pana la statia din Targu Cucu, unde urma sa cobor, este ceva de mers si apoi oricum autobuzul va ajunge greu, fiindca strada tocmai se modernizeaza. In autobuz, ce sa vezi! Toata lumea statea chiorchine in partea din fata, la sofer. In spate erau si locuri libere, nimeni nu se inghesuia. "Stai, domnule, mai in spate, nu vezi ca nici nu pot sa umblu la schimbator", urla soferul. "Doamna va implor, nu pot sa conduc", incerca acesta sa isi faca loc. Exasperat, se ridica in picioare, se intoarce si impinge calatorii cativa pasi mai incolo. "Domnule, dar noi ce sa facem, aveti aer conditionat numai aici, in fata, si afara este foarte cald, va rugam, aveti mila", protesteaza un domn intre