De mai bine de un deceniu, se vorbeşte tot mai mult despre un posibil „complot” împotriva lui Mihai Eminescu. Despre faptul că, pe 28 iunie 1883, marele poet a fost pus în „cămeşoiul de forţă” şi băgat în spital pentru a i se administra injecţii cu mercur în mod intenţionat, cu repercusiuni tragice în evoluţia sănătăţii sale ulterioare. Motivul? Poetul, dar mai ales gazetarul, devenise incomod pentru vârfurile politicii româneşti din acea perioadă.
Recent, în 2011, Theodor Codreanu a publicat a patra ediţie a unei cărţi pe acest subiect, de astă dată sub titlul Eminescu în captivitatea „nebuniei”, Editura Universul, Chişinău, 340 pag. Un studiu-investigaţie, bine şi convingător argumentat. Concluzia este că Eminescu era în facultăţile sale mintale şi după data internării. Pe lângă numeroasele exemple despre activitatea intelectuală a poetului în ultimii săi ani de existenţă, Th. Codreanu ne aduce în faţă şi o „posibilă“ traducere a lui Eminescu din prozatorul american Mark Twain. Textul este o schiţă care se intitulează Clanţ cu toţii, fraţi iubiţi şi a fost tipărit în „Fântâna Blanduziei”, (I) nr. 3 din 18 dec. 1888, cu şase luni înainte de moartea sa. Poetul, „Jignit de compasiunea prietenilor şi de acuzaţia implicită de plagiat, s-a gândit să se «răzbune» pe prieteni oferindu-le o proză ironicumoristică (dar care abordează, în realitate, tema «nebuniei» omului sănătos) [….]”.i El însuşi mărturiseşte că este o traducere din M. Twain. Cititorii au luat-o drept o cacealma a unui individ cu mintea răvăşită.
Mulţi eminescologi au pus sub semnul incertitudinii că această schiţă s-ar găsi în opera lui M. Twain: „Cu mijloacele bibliografice de care se poate dispune acum, originalul (sau mai degrabă intermediarul) după care a tradus Eminescu scrierea lui Twain nu a putut fi identificat.”ii Th. Codreanu, însă, cu o intuiţie loială poetului, afirmă că: „Până
