Pe la începutul lui 2011, cînd societatea românească era, vorba poetului național, „încă pe pace“, un parlamentar al PDL șoptea la urechea unei înalte fețe bisericești: „Începe un război și va fi care pe care…“. Traian Băsescu și ai săi se așteptau încă de atunci la confruntarea pe viață și pe moarte de dinaintea sfîrșitului unei lumi. România ultimelor săptămîni se află în stare de apocalipsă. Asistăm la reacția agresivă a unui regim autoritarist, care, pentru prima oară, a fost zgîlțîit din temelii și se destramă, apropiindu-se, ca orice gravă maladie a democrației, de inevitabila intrare în faza terminală. S-a dat drumul la fiarele iadului. Nopțile au doar luni pline sub vraja cărora se petrec metamorfoze licantropice. Oamenii se transformă în lupi, pielea se îmblănește și unghiile devenite gheare sfîșie orice le iese în cale. Forța teribilă strînsă în timp de regimul Băsescu răbufnește cu brutalitate pe toate fronturile. În 3 iulie, cînd bătălia astăzi în desfășurare nu se întrezărea îndărătul cotidienelor declarații belicoase, Traian Băsescu avertiza că „ținta finală a acțiunilor majorității parlamentare este punerea sub control a Justiției“, iar „suspendarea șefului statului este doar o etapă în atingerea acestui scop“. În fapt, Băsescu își simțea periclitați propriii pretorieni în robă, de la Zegrean la Morar, via Kövesi. Un comando al Parchetului a săltat toată baza de date folosite la un referendum care riscă să fie arestat preventiv. Kövesi: „Vom verifica comunicările care au fost transmise Curții Constituționale de către autoritățile publice și vom verifica conformitatea conținutului acestor comunicări cu realitatea“. Dar de unde atîta rîvnă? Nu este în măsură Curtea să decidă de una singură, încît trebuie să-i sară, profilactic, în ajutor Parchetul General? Evident, conform practicii consacrate, Parchetul scapă, ca din greșeală, în presă stenogram