Reprimarea elitelor interbelice. Colonia „Dunărea“ Sighet(1950-1955) (Sighet, Ed. Valea Verde, 2010, 224 p.) este una dintre cărţile cu circuit închis, despre care lumea află cu greu că au apărut şi există. Editura – care numără în palmares abia cîteva titluri, poate nu mai mult de zece – nu prea izbuteşte să îşi facă loc pe piaţa congestionată şi totuşi săracă, în felul ei, a cărţii româneşti. Aceasta nu o împiedică să publice cărţi de interes naţional, chiar dacă, în unele dintre cazuri, şi cu o „acoperire“ regională (este bine cunoscut ataşamentul oamenilor din nord de regiunea din care provin, fie că este vorba despre Maramureş, ca în cazul de faţă, fie că vorbim despre, să zicem, Bucovina). De­sigur, o asemenea circumstanţă nu îşi găseşte reflectarea în nici un fel în clasificarea editurilor de către un consiliu specializat al Ministerului Educaţiei, care, chiar dacă la Editura Valea Verde ar publica însăşi galeria clasicilor filozofiei sau ai literaturii universale în premieră absolută, ar cota – la rigoare, dacă ar observa că ea există – respectiva editură printre cele „nefrecventabile“. Este doar una dintre greşelile de metodă care se cuvin trimise cît mai neîntîrziat la pubela istoriei, fiindcă o carte bună apare acolo unde un autor înzestrat întîlneşte un editor generos, care crede în el, nu la „pomul lăudat“, unde degeaba mergi cu sacul... Deocamdată, însă, în lumea academică ea face legea. Cartea Reprimarea elitelor interbelice. Colonia „Dunărea“ Sighet (1950-1955) reprezintă debutul Andreei Doboş, contribuţie pe care istoricul britanic Dennis Deletant nu ezită să o considere „fără egal“ în cîmpul de studii specifice. Ea este astfel întrucît propune o reconstituire cu acurateţe a faptelor care, în numai cinci ani, au pustiit România vremii de elitele intelectuale interbelice, transferîndu-le pe acestea cu brutalitate în temniţe şi colonii de muncă ş