Cel puţin o dată în viaţă, toţi cei cărora le curge prin vene măcar o picătură de sânge armean trebuie să ajungă în România, la Mănăstirea Hagigadar.

O colină de lângă Suceava este de sute de ani un fel de Mecca a creştinismului. Nu a celui ortodox, ci a primului popor creştinat al istoriei, armenii.

Anual, de Hramul Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Hagigadar, cunoscută mai popular sub denumirea de Biserica Dorinţelor, vin armeni din toată lumea, din SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie sau chiar Armenia.

Nu sunt singurii care vin aici, majoritatea credincioşilor fiind ortodocşi, şi acest aspect este recunoscut chiar de preotul Azad Mandalian, singurul care mai oficiază slujbe în această parte a ţării.

Click pentru mai multe imagini de la pelerinaj

Acest pelerinaj la Biserica Dorinţelor se petrece deja de cinci secole, perioadă în care armenii au fost ridicaţi şi coborâţi de valul istoriei, ajungând acum în Suceava la o minoritate de 66 de persoane.

Chiar şi aşa, Mănăstirea Hagigadar rămâne un reper în viaţa spirituală a fiecărui armean. Cel puţin o dată în viaţă, toţi cei cărora le curge prin vene măcar o picătură de sânge armean trebuie să ajungă la Mănăstirea Hagigadar.

În genunchi, spre Biserica Dorinţelor

Denumirea de Biserica Dorinţelor nu este întâmplătoare şi este strâns legată de minunile care se îndeplinesc după ce ajungi aici, aşa cum susţin credincioşii, fie ei armeni sau ortodocşi.

Tradiţia spune că dealul mănăstirii trebuie urcat în genunchi, iar biserica trebuie înconjurată de trei ori în acelaşi mod.

„Aş vrea să iau în toamnă acest examen. Cred că mă ajută dacă merg în genunchi. Este greu, dar rezist", a spus Corina Prodan, una dintre credincioase.

O altă femeie venită de la Bucureşti era şi ea la fel de convinsă că dorinţele ei se pot îndeplini: „Merg în genu