Inclestarea teribila prin care trece Romania si al carei pret il vom plati ani de zile de acum, are si rolul unui turnesol care arata exact unde au ajuns reformele europene si care sunt institutiile care continua sa balteasca intr-un soi de neo bolsevism.
Are, asemeni unei teribile furtuni, si vocatia de a scoate la suprafata putregaiuri care zac pe fundul societatii romanesti, mizerii care o infecteaza si o fac atat de des irespirabila.
Am avut ocazia sa constatam ca singura reforma autentica si credibila a avut loc la nivelul justitiei si al institutiilor sale. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie care nu a avut nicio rezerva sa-l condamne pe fostul premier Adrian Nastsse, provocand un autentic seism.
La nivelul Parchetului care, dupa ce impartit groaza printre puscariabilii din toate partidele, a avut curajul ca pentru prima data in ultimii 20 de ani sa declanseze o ancheta profunda si cuprinzatoare a fraudelor comise la un scrutin.
La nivelul CSM care din institutia aratata cu degetul in toate rapoartele pe justitie de pana in urma cu un an, iata ca are curajul sa se ridice in apararea independentei procurorilor si sa respinga cu duritate atacul fara precedent si de o gravitate extrema comis asupra parchetului de catre presedintele interimar.
Si aceasta asezare inca incompleta, dar certa, a Justitiei in rolul ei firesc dintr-un stat de drept, provoaca reactii violente, reactii care devoaleaza mentalitatea autentica a fiecarui partid, a fiecarui politician. Ne arata cine ar putea duce Romania, oricat de chinuit, inainte si cine ii garanteaza prabusirea in bezna.
Ion Iliescu cere Parlamentului sa ancheteze procurorii, adica sa incalce separatia puterilor in stat. "Trebuie sa facem ordine", striga Vocea Moscovei cu doua picioare asa cum ii indemna si pe mineri in 1990 sa planteze panse
