Există un proverb popular care spune aşa: „cînd pisica n-are ce face se scarpină în fund pînă îi dă sîngele“. Altfel spus, ai, n-ai treabă, te pricepi sau nu te pricepi, e bine să atingi culmea incompetenţei, cît mai repede, cu cît mai mult zel, deşi nimeni nu-ţi cere acest lucru. Aşa a procedat preşedintele-director general al TVR, Claudiu Săftoiu, care de atîta „scărpinat“ a reuşit să obţină de la Consiliul de Admi­nistraţie al TVR votul prin care a fost desfiinţat TVR Cultural. Într-o singură zi, şi într-o singură şedinţă – totul petrecut pe 10 august. În acest număr al revistei Observator cultural, refacem „filmul“ acestei decizii nu doar scandaloase, ci şi lipsite de sens, dar care adaugă încă o „bilă neagră“ acestei guvernări. Din punctul nostru de vedere, într-un moment cînd guvernul USL abia face faţă la atîtea critici interne şi internaţionale, într-un moment în care preşedintele-suspendat are pîrghii de putere vizibile şi invizibile, folosite pentru intimidare şi, deseori, pentru „intoxicare“, miza nu era TVR Cultural (care şi-a făcut onest treaba şi a slujit vizibilităţii culturii române; se poate discuta despre unele emisiuni plicticoase, dar problema e de pricepere şi dăruire gazetărească, nu de eliminare a lor, la pachet cu alte emisiuni atractive). Să vii cu o asemenea măsură este semnul unei nediplomaţii, al unei neînţelegeri, al unei lipse de tact. Claudiu Săftoiu şi Consiliul de Administraţie (cu două excepţii notabile, Lucia Hossu Longin – a cărei poziţie fermă împotriva desfiinţării TVR Cultural o puteţi citi într-un interviu din acest număr al revistei – şi Valentin Nicolau) au aprins, din senin, un foc care se putea evita. Un foc care nu slujeşte deloc imaginii guvernului, în ansamblu, o decizie care nu foloseşte nimănui, oricînd putîndu-se spune că, prin desfiinţarea TVR Cultural, s-a luat o măsură anticulturală. Deja sînt proteste şi pe