- Social - nr. 159 / 17 August, 2012 Drum, drumuri, s.n. 1. Cale de comunicatie terestra, alcatuita dintr-o banda ingusta si continua de teren batatorit, pietruit, pavat sau asfaltat. (din sl. drumu) Inainte de toate e de observat ca articolul de dictionar drum, drumuri, este, data fiind vechimea, raspandirea si circulatia lui, prezent in foarte multe expresii. Ne permitem sa reproducem din DEX doar o mica parte: "peste drum”, "in drum”, "apune pe cineva pe drumuri”, "a-si face drum”, "a iesi cuiva in drum”, "drumul mare”, "drumul tarii”. Pentru Marele Scrib (volumul poetului Ion Horea, aparuta la editura Ardealul, in 2011, se intituleaza Scribul), drumul tarii inseamna un taram de basm cu pietricele adunate pentru jocurile copilariei, cu randuri de acati, cu prunele tarzii si dulci ale toamnei. "Acestui gand ce spune sa taci, sa dormi, sa pieri satul de-atata zgomot, incearca si raspunde-i la vorbe-mprastiate si gandul tau de ieri, dinspre bataia zilei carate-n jocul undei, cum de pe drumul tarii (s.n.) strangeai in alte dati pietris adus din Mures, sa-l pui in buzunare, ori ouale din cuiburi, pe randul de acati, ori prunele ramase pe crengi cu frunze rare…” (poem aparut in "Tarnava” (2003) E greu sa interpretezi ceea ce traiesti cu atata intensitate… e si mai greu daca textul apartine unui maestru al expresiei artistice. Simt o pendulare intre timpul "de azi”, de acum, derulat intr-un spatiu "al zgomotului” si timpul nostalgic de atunci, dintr-un spatiu al Vaideiului, al drumului tarii. Intr-un plan al timpului verbelor, observam alternarea prezentului: "spune”, "incearca”, "raspunde” (desigur avand valoare imperativa) cu un trecut – imperfect intr-o desfasurare continua: "strangeai”. Sub aspect lexical, ultimele patru versuri (partea a doua a comparatiei) se afla sub semnul unei ample enumeratii a fetelor copilariei. Substantivele si adjectivele sunt circumscris