O ţurcă jucată cu picioarele. O Piţurcă.

Sportul nostru naţional nu e fotbalul. E altceva. Un beţişor pe post de minge pe care-l loveşti cu o bâtă. Ţurca. Dai tare şi unde s-o duce s-o duce! Şi după aia alergi ca bezmeticu şi pentru prima dată nu ştii de ce şi până unde.

Cam aşa a fost alaltăseară cu naţionala României în prima repriză cu Slovenia la fotbal. Am dat in ea, am alergat dar n-am construit mai nimic. În schimb slovenii ne-au perpelit şi la margine şi la perete. Şi din lovituri libere şi din acţiune. Locul 33 deh! faţă de 51 al nostru în ierarhia mondială s-a cunoscut. N-am apucat să ne aşezăm bine în ghete că în min 4 era deja 1-0 pentru sloveni după o fază plecată în urma unui corner pe care ,,pisica'' noastră a încercat în disperare să-l evite presimţind parcă, ca o felină adevărată, că va urma ceva rău. Felină ce a fost prinsă în pioneze pe linia porţii şi n-a ieşit în şase metri acolo unde a făcut rost de-un dormeo la marcaj Papp. Nea Piţi ronţăie nervos la gume mai ceva ca Dorinel, răcneşte, gesticulează dar repriza se încheie.

Mereu ne revenim noi într-a doua. Hai că ne revenim ! Dar la 2-0 mi-am zis că ne trebuie şi repriza a treia ca să se întâmple ceva bun în jocul nostru. Chiricheş, valorosu nostru, zece milioane, să trăiască! o comite la marginea careului şi e penalty ! Mi s-a făcut negru în faţa ochilor. Dintr-o dată am văzut tot lignitul de la Tg. Jiu până în Ghencea umplându-ne poarta. Mă uit la Piţi. A făcut spume cu guma-n gură. Însă ai noştrii se trezesc din pumni, se dau cu cărbuni pe faţă ca războinicii şi dintr-o centrare a lui Torjică, Papp pune latul şi reduce elanul gazdelor 2-1. Ba nu. Că ăştia ripostează prin Dedic şi după un un-doi cu Birsa e 3-1 pentru gazde.

Luptăm-luptăm! Luptăm să egalăm! O singură dată am fi putut-o face prin Maricadona al nostru la scorul de 1-0 dar cu mâna nu merge să dai