★★★★ Ion Pop, În faţa mării, versuri, Bucureşti, Ed. Limes, 2011

Cu ani în urmă, când am aflat că Ion Pop – profesor (sobru) la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj, creator al unei reviste care se bucură de mare respect în mediul universitar, "Echinox" – scrie versuri, am crezut că este vorba de o informaţie falsă.

Cum să scrie versuri un profesor pedant, îmbrăcat întotdeauna în costum şi cravată, ceremonios în relaţiile cu cei din jur? Cum să scrie versuri, adică să-şi divulge, fie şi indirect, cele mai răscolitoare trăiri intime, un om care şi-a făcut un stil din a fi impersonal şi indescifrabil? Şi totuşi e adevărat, Ion Pop scrie versuri, simple şi emoţionante(chiar dacă simplitatea e obţinută prin distilarea unei remarcabile culturi literare).

Titlul celui mai recent volum al său, "În faţa mării", sugerează modestia şi sinceritatea cuiva care îşi regândeşte viaţa într-un moment de solitudine, având în faţă necuprinsul şi veşnicia. Este ca şi cum s-ar spovedi lui Dumnezeu. Foarte impresionant este momentul în care poetul, simţind apropierea morţii, îşi ia rămas bun de la mare: "Mă întorc acum printre frunze ce vor foşni/ în vânturi de toamnă, veştede, – o să vină/ şi zăpezile mari, şi un îngheţ care/ mă tem că va fi şi al cărnii mele./ Vor veni şi primăveri, da, alte veri, poate,/ cu păci şi murmure/ ale altor vieţi, vecine cu-a mea, cu alte/ ceţuri şi luminişuri// Oricum, mare,/ în ora asta, a refluxului meu,/ te rog săţi aduci aminte/ de ruda ta de pământ, săracă./ Mă încred în tine, în buna ta memorie,/ a ta, care eşti mai toată cer şi ştii probabil/ aproape tot ce se petrece/ în mintea lui Dumnezeu.// Adu-ţi minte şi de mine, mare,/ nu mă uita, mare. ("Reflux").

Îi invidiez pe tinerii care sunt studenţii lui Ion Pop.