- Cu dr. psiholog NORICA POPA-FISCHER, despre chinurile despărţirii în dragoste şi cum pot fi ţinute în frâu -

- De cele mai multe ori, atunci când o căsnicie eşu­ează, unuia dintre parteneri îi vine extrem de greu să-l lase pe celălalt să plece.

- Despărţirea este grea pentru oricine, mai ales dacă nu e de acord cu ea. Prin caracterul ei definitiv, ireversibil, despărţirea se asea­mă­nă cumva cu moartea, deoarece îţi pierzi par­tenerul pentru totdeauna. De aceea, la fel ca după dece­sul unei per­soane apropiate, şi aici este nevoie să lupţi cu durerea provocată de o pierdere irecu­perabilă. Aceasta înseamnă să re­me­morezi atât perioadele bune, cât şi cele marcate de con­flicte. Şi să te întrebi: "Ce a fost bun în relaţia noas­tră?”. Dar şi: "Ce anume a provocat ruptu­ra?”.

- Pe lângă despărţire, mai intervine şi noua iubire a fostului partener, care ar putea fi vinovată pentru dezastrul conjugal...

- Dacă rămâi la această culpabilizare sim­plistă a unei persoane terţe, blochezi clari­ficarea cu parte­nerul, dar toto­dată şi cu sine. Trebuie să con­ştientizăm faptul că, în multe privinţe, sun­tem nişte necunoscuţi, chiar şi pentru noi înşine. Omul care s-a îndră­gos­tit de alt­cineva este ade­sea luat prin sur­prindere de ceea ce i s-a întâm­plat. Tocmai de aici trebuie să por­neşti şi să-ţi pui în­trebarea: din ce cauză s-a produs ruptura? Ce ţi-a lipsit ţie? Ce ne-a lipsit nouă? Ce n-a func­­ţionat? Întrebările acestea sunt de folos pentru a te despărţi mai uşor de tre­cut. De cele mai multe ori, trădarea nu are cauze clare, vezi pe cineva care îţi fură minţile, patima şi sentimentele nu mai pot fi ţinute în frâu şi totul s-a termi­nat. Nu e neapărat nevoie ca noua iu­bită sau noul iubit să fie mai buni sau mai frumoşi decât par­tenerul de-acasă. E de-ajuns că sunt "noi”, că adre­nalina funcţio­nează din nou. Când rup­t