Apostolul românilor timoceni ne-a părăsit

Zilele trecute s-a stins din viaţă, la vârsta de 96 de ani, marele patriot român din Timocul sâr­besc, prozatorul, poetul, istoricul şi folcloristul Cris­tea Sandu Timoc. Născut în satul Zlocutea, de pe ma­lul drept al râului Timoc, regretatul apostol al ro­mâ­nilor timoceni a lucrat, în timpul celui de al doilea război mondial, la ambasada României din Bel­grad, trimis de Mareşalul Ion An­to­nescu, la recomandarea lui Iu­liu Maniu. S-a refugiat apoi în Ro­mânia, la Timişoara, având in­terdicţie de a intra în Iugoslavia şi, mai târziu, în Serbia. Con­du­cea Asociaţia "Astra Română pen­­­tru Banat, Porţile de Fier şi Ro­mânii de Pretu­tindeni” şi revista săptămânală "Da­­cia Aure­liană”. Deşi i-au fost încredinţate dem­ni­­tăţi publice im­por­tante, nu s-a îmbogăţit, după re­ţeta politi­cie­nilor de pe la noi, ci a dat totul pentru pro­păşirea neamului său oropsit, de pe Valea Timo­cu­lui sârbesc şi bulgăresc. Strân­gea cu grijă cărţi, cal­culatoare, haine, mobilier, hârtie tipografică, colecţii de ziare şi reviste româ­neşti, pe care le dona periodic peste Dunăre.

Pentru Cristea Sandu Timoc, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică, de-a lungul seco­le­lor de după Hristos, înainte de invazia slavă, din se­­colul al VII-lea. A suferit mult din cauza iubirii sale ne­condiţionate pentru neamul românesc. Vreme de 60 de ani, n-a avut voie sau n-a îndrăznit să-şi vizi­teze satul natal, ştiindu-se urmărit de forţele de secu­ritate sârbe. În copilărie, trecuse Dunărea înot, să în­veţe carte românească la Craiova şi apoi să se întoar­că în Zlocutea, ca dascăl la prima şcoală a românilor timoceni. N-a avut acest noroc. Recunoscându-se român şi nu "vlah”, el a devenit "inamicul” numărul unu al autorităţilor sârbeşti, care au demolat şcoli şi biserici pentru a şterge spiritualitatea românească a jumătate de mili