În iarnă, am primit pe mână un Chevrolet Captiva timp de o săptămână în care Bucureştiul a arătat ca un oraş din Alpi, dar cu străzile necurăţate. Adică, fix când era mai potrivit. N-am avut nicio clipă emoţii că rămân înzăpezit, am parcat fără efort pe munţii de zăpadă strânşi pe marginea străzilor din Bucureşti. În plus, într-o scurtă deplasare până la Predeal, a scos un consum bun şi mi-a oferit confort şi siguranţă. I-aş reproşa un singur lucru. De fapt, nu atât eu, cât cei care au aşteptat după mine când am avut nevoie de 3-4 manevre să intru pe o stradă mică şi fără maşini parcate claie peste grămezi de zăpadă. Rămân la părerea că nu-ţi iei SUV dacă majoritatea drumurilor tale sunt într-un oraş aglomerat decât dacă ai prea mult timp, prea multă răbdare sau/şi prea mulţi bani.

Câteva luni mai târziu, Chevrolet Captiva ne-a fost oferită într-un decor diametral opus. Sigur că şi Bucureştiul ar fi fost la polul opus în luna iulie, dar în Croaţia, în jurul insulei Pag, testul a fost chiar mai relevant în cadrul Chevrolet Summer Camp. Cu pretextul unui concurs de fotografie - judecaţi din această pagină cum m-am descurcat - am condus şi surprins Captiva la vreo 40 de grade Celsius, pe şosea şi pe teren accidentat, printre măslini, respectiv roci desprinse parcă dintr-un peisaj lunar. Din nou confortul interior, de data asta cu clima în locul căldurii, a fost absolut, ce-i drept într-un model echipat de top. Doar GPS-ul "obosise" puţin, astfel că am ratat nişte viraje până s-a reconfigurat traseul.

Sigur că pe plantaţia de măslini GPS-ul şi-a pierdut rostul, dar maşina s-a descurcat spectaculos, iar toate caracteristicile de SUV au devenit utile. Un mediu ostil a devenit agreabil având cutie automată, tracţiune integrală şi o suspensie surprinzător de plăcută, în ciuda unui automobil evident masiv şi greoi. La fel şi pe dealul de rocă pe