Coabitare-n-sus, coabitare-n-jos... Măi băieţi, să ne-n-ţelegem, ce facem noi aici, ne luăm ţara-napoi sau prostim lumea? Dăm rahatul la o parte cu furtunul sau luăm, cu penseta, o probă de excrement, ca s-o analizăm în laborator?
Păi, domnu’ Ponta, parc’atunci când aţi declanşat procedura de demitere, era cu „aşa nu se mai poate”. Gata, v-aţi răcorit, se poate din nou? Ciudat, a fost o vară fierbinte...
Domnu’ Băsescu şi matale ziceai că ăştia de vor să te demită sunt trădători de neam şi de ţară. Păi trădarea se împuşcă, nu se coabitează!
Stimabililor, aţi declanşat o bătălie politică pe viaţă şi pe moarte. Duceţi-o până la capăt, nu vă-ntrerupeţi înainte de climax, că nu mai putem s-o lungim doi ani de zile, ce nu pricepeţi?! România e ca o femeie pe care voi aţi gâdilat-o, aţi mumulit-o, aţi dus-o până aproape de juisare... Şi-acu vreţi s-o lăsaţi ne-? Sunteţi bărbaţi politici sau nişte fătălăi?
Uite cum vine treaba: o mare parte din cei 7.403.836, câţi am votat „Da” la referendum, minus voi, plus cei care n-au putut vota din motive obiective, nu mai putem nici cu cetăţeanul în tricoul albastru, nici cu ăia de-i butonează! Or fi şi dintre cei care au votat pentru „linişte”, şi-acum, chiar dacă votul le este furat, preferă acea caterincă pe care ne-aţi servit-o în ultimii opt ani – coabitare-n-parandărăduri. Dar, eu zic că sunt mult mai mulţi cei care au ajuns la limita răbdării.
Ce-nseamnă că nu mai putem? Înseamnă că, după 21 august, dacă se consfinţeşte operaţiunea de lichidare a votului democratic şi voi, ăştia, revoluţionarii din palate (din Palatul Parlamentului şi Palatul Victoria) nu puneţi piciorul în prag, îl vom pune noi şi vă vom da şi pe voi la o parte.
Coabitare-n-sus, coabitare-n-jos... Măi băieţi, să ne-n-ţelegem, ce facem noi aici, ne luăm ţara-napoi sau prostim lumea? Dăm rahatul la o parte cu furtunul sau luăm,
