Se spune că oamenii dorm o treime din viaţa lor, dar tocmai acest lucru a stârnit curiozitatea antropologilor. Este vorba despre Carol Worthman de la Emory University din Atlanta, SUA, care s-a documentat şi a chestionat câţiva antropologi familiarizaţi cu unele dintre culturile tradiţionale. Informatiile sunt selectate de pe Discover Magazine.
După cum notează Discover Magazine, complexitatea aspectelor pe care exponenţii culturii occidentale obişnuiesc să o lege de somn, este unică. Popoarele străvechi, precum indigenii ache din Paraguay sau pigmeii efe din Congo, sunt mai tot timpul pe drumuri, se descurca fără perne. Ei dorm pe jos, întinşi pe saltele subţiri, pe piei de animale sau în culcuşuri din paie.
Ţăranii tradiţionali din Bali obişnuiesc să îşi cioplească platforme sau paturi, pe care le capitonează apoi cu blănuri şi piei. Pijamalele sau cămăşile de noapte sunt necunsocute aici. Oamenii se culcă fie dezbrăcaţi, fie în hainele purtate peste zi. Puţini dintre ei se învelesc şi nici de perne nu au nevoie. Renunţarea acestor civilizatii la aşternuturi complicate este legată, conform cercertătorilor, şi de clima blândă a spaţiului lor vital. În acest mod, ei scapă de tovarăşii nedoriţi de pat, cum ar fi puricii, păduchii sau căpuşele!
Şase într-un umbrar
Când plapumile au început să se răspândească, de exemplu, în rândul populaţiei fore, din Podişul Noii Guinee, cazurile de astm în rândul persoanelor adulte s-au înmulţit considerabil (o consecinţă a căpuşelor cuibărite în materialul textil). Culturile tradiţionale au transmis posterităţii obiceiuri despre lungi discuţii, despre serbări şi ritualuri desfăşurate la ore târzii. De exemplu, pădurenii kung sau pigmeii efe, pentru a numi doar două exemple, rămn treji atât timp cât se întâmplă ceva interesant.
Dacă li se face somn, se culcă pentru a se trezi cât mai este încă înt
