Combinate, trei instrumente - societatea covila, o piata politica deschisa si o putere nepartizana a statului - creeaza un stat de drept, un stat in care puterea oligopolica a partidelor este diminuata astfel incat cetateanul-alegator sa fie si sa ramana suveran. Nu exista libertate in absenta legii. Am vazut saptamana trecuta cum aceasta veche intelepciune liberala este aplicata pietelor, care nu pot fi considerate libere decat daca exista legi si institutii cu ajutorul carora cumparatorul sa fie suveran. Cu alte cuvinte, nu putem avea o piata libera decat daca avem si un stat de drept care sa o sustina. In absenta unui astfel de aranjament, suveran devine vanzatorul. Am vazut apoi ca „piata politica" - relatia dintre partide si alegatori - este una in care suveranitatea apartine partidelor, nu alegatorilor. Daca interpretam partidele ca vanzatori de politici publice si alegatorii drept cumparatori de astfel de politici, avem o relatie disproportionata intre un numar foarte mic de partide si un numar foarte mare de alegatori. In limbaj economic, o astfel de situatie poarta numele de oligopol. Iar in situatie de oligopol, vanzatorul este cel care decide, din cauza puterii ridicate de negociere pe care o are in raport cu cumparatorul. Ne-am intrebat atunci ce instrumente are la indemana alegatorul pentru a redeveni suveran, deci pentru a anula puterea pe care partidele o au asupra sa. O prima solutie a fost cea a aparitiei societatii civile, intelese ca o retea de organizatii ale cetatenilor. Prin intermediul societatii civile, numarul de cumparatori de politici publice scade, iar puterea lor de negociere creste. Societatea civila este astfel analogul in spatiul politic al asociatiilor de consumatori din spatiul economic. Rostul ei este acela de a-i organiza pe cetateni astfel incat puterea partidelor asupra lor sa scada. A doua solutie este la fel de evidenta ca si p