Pussy Riot (cine sînt ele) au primit o pedeapsă foarte dură pentru rugăciunea punk din biserică. S-au rugat la Fecioară să-l dea jos pe Putin. Fecioara, evident, a rămas indiferentă. Fetele au primit închisoare. Toată presa, mişcarea muzicală chiar (Sting sau Madonna), Zizek (aici) şi cîţi alţii au sărit în apărarea lor, pe bună dreptate.
De o săptămînă văd că şi oamenii lui Putin, şi biserica rusă, şi mai toată lumea a cerut o pedeapsă mai mică pentru fete. Ce să mai, mai lipsesc Putin şi Medvedev în luptele de stradă cu jandarmii pentru apărarea Pussy Riot. Revolta a prins imediat culoarea ciorapilor coloraţi găuriţi. Au ieşit să le sprijine în toate capitalele lume. S-au inventat mesaje mişto de protest (cel mai bun: “Welcome to Pussia”).
Scenariul e unul perfect lipit de o matrice pop a revoltei. Lupta cu biserica – care în Rusia are totuşi alt sens decît în Vest, dacă te iei de biserică, te iei de conducerea politică şi economică – merge translatată şi în scenariul vestic, de luptă cu “retrograzii”. O obosită luptă pentru libertatea de expresie la care biserica catolică priveşte deja plictisită. Numai că tocmai această luptă riscă să devină o bulă glam a revoltei. O bulă simplistă cu luptă progresişti cu bisericoşi-deci-putinieni periculos de reducţionistă. Pussy Riot sînt abuzate de autorităţi, clar. De unde gustul amar?
Cel mai bine a fost rezumată neliniştea într-un articol care se intitula aşa: Support Pussy Riot by all means. But support the Kazakh oil workers too. (vezi aici). În urmă cu 10 zile au fost judecate apelurile lucrătorilor petrolişti care au participat la revoltele din Kazahstan de acum jumătate de an (16 morţi şi vreo 70 de răniţi în confruntările muncitorilor cu poliţia): pedepsele au rămas foarte dure (între 2 şi şase ani).
Ieri, o altă ştire cutremurătoare bîntuia toate agenţiile de ştiri: revoltele minerilor din A