In Romania, talentele sportive dispar, antrenorii nu sunt stimulati sa le descopere, iar competitiile interne sunt rare si anonime. Ideea ca Jocurile Olimpice de la Londra au fost un succes pentru sportul romanesc, printr-o medalie in plus fata de Beijing 2008, idee emanata de bagatorii de seama din zona politicului ori de conducatorii sportivi, incepe sa se estompeze. Ramane acum inscris in memorie numarul de medalii de aur, al doilea rezultat negativ din competitiile olimpice postbelice cu participare romaneasca. Mai bun decat Helsinki 1952, egal cu Tokyo 1964. Ca si acum 48 de ani, pe scena olimpica s-a intonat doar de doua ori imnul Romaniei. Si asta conteaza, fiindca in lumea dura a sportului, vorba unui cantec vechi, "castigatorul ia totul". Deci, a fost un insucces si cei care raspund ar trebui sa-i gaseasca explicatiile, in loc sa-l transforme in succes. Si aici, spectrul politic trebuie sa aiba un cuvant important de spus. Dar ce-i de mirare, cand in vecina noastra balcanica, Bulgaria, se canta osanale pentru doua medalii, una de argint si una de bronz? Daca se incearca uneori o analiza a fenomenului, raspunsul superficial este "nu sunt bani"! Si de ce nu-s bani? "Fiindca e criza". Dar criza asta bantuie toata lumea, de la Los Angeles si pana la Novosibirsk si ceilalti suferinzi de criza au plecat de la Londra cu camioane de medalii acasa. Bine, nu ne punem noi cu americanii, cu chinezii, rusii, britanicii sau nemtii, aceia au venit suficient de mare la buget pentru a ramane o halca manoasa si pentru sport. Dar cum s-a intamplat ca aceasta criza a venit de peste Ocean direct in Romania, ocolind vecina noastra, Ungaria? Maghiarii s-au intors de la Londra cu opt medalii de aur, e drept, majoritatea la kaiac-canoe, dar in contabilitatea lor apare si natatia, si atletismul. Sporturi altadata cu prestigiu si pe la noi, numai ca acum inotatorii si atletii romani n