Nu, nu e un oximoron, ci un fragment de viaţă. Viaţa unei femei legendare, care a "îngenuncheat", la vremea ei, lumea modei, a parfumurilor şi a mondenităţii... Coco Chanel, alias Gabrielle Chanel, a fost abandonată, la o vârstă fragedă, într-o mănăstire. La Aubazine, în Correze, veche abaţie cisterciană, înfiinţată în veacul al XII-lea. Gabrielle şi cele două surori ale sale, Julia-Berthe (13 ani) şi Antoinette (8 ani), au fost abandonate în orfelinatul de pe lângă mănăstire în anul 1895. Coco avea 12 ani. Mama lor, o croitoreasă care muncea din greu, murise de oftică. Tatăl lor, negustor ambulant şi aventurier, neştiind ce să facă singur cu cele trei fetiţe, le-a dat în grija măicuţelor. Şase ani a stat Gabrielle în mănăstire şi, după bunul obicei al casei, a învăţat... croitorie.

Avea să-i folosească acest stagiu impus câteva decenii mai târziu, când a devenit regina absolută a modei, la Paris! Jocul de alb şi negru şi rigoarea liniilor sale vestimentare îşi au sorgintea în acei ani. Şi tot de acolo – mai bine zis din vitraliile bisericii cu hramul Sfântului Ştefan a mănăstirii Aubazine – sunt inspirate multe dintre broderiile şi aplicaţiile de pe hainele create de Coco Chanel. Exuberanţa unora dintre creaţiile sale vine din nevoia pe care copila o simţea, adeseori, de a ieşi din austeritatea orfelinatului. Până şi logo-ul său, cei doi "C" înlănţuiţi, "spate în spate", nu e decât un fragment din lanţul desenat de un maestru necunoscut într-un vitraliu de la Aubazine.

Mai surprinzătoare, încă, decât toate, este legenda parfumului Chanel. Se spune că cel dintâi (şi cel mai cunoscut, care a depăşit toate barierele posibile de longevitate în inima şi preferinţele doamnelor din întreaga lume) nu poartă un număr ales la întâmplare. Celebrul "No. 5", creat în 1921 (acuş-acuş se face suta de ani!), s-a crezut multă vreme că a fost "botezat" după num