Mulţi dintre cei care l-au cunoscut pe Sfântul Francesco de Assisi (1181-1226) sau doar i-au fost contemporani i-au consacrat biografii. Evident, lucrările respective conţin numeroase inexactităţi sau se contrazic între ele. Dar toate dezvăluie blândeţea, smerenia, supunerea de bunăvoie la privaţiuni, a celui care, în urma unor viziuni, a ales să fie un predicator itinerant.

În "Conspiraţia franciscană", thriller-ul istoric al lui John Sack, sfântul devenit faimos pentru că a primit stigmatele lui Christos – rănile de la mâini şi de la picioare, unde Fiului Domnului i s-au înfipt piroanele, o alta în piept, unde a fost străpuns de suliţa unui soldat roman – apare doar în evocări ale unora dintre foştii săi tovarăşi sau adepţi.

Acţiunea începe în anul 1230, când moaştele sfântului, purtate în cadrul unei procesiuni, sunt furate şi ascunse. Motivul? Osemintele acestuia trebuiau ferite de hoţii de relicve. Cei care pun la cale furtul fondează Frăţia Mormântului – Compari della Tomba – şi se jură să nu dezvăluie nimănui secretul, nici măcar pe patul de moarte.

Şi totuşi, taina lor ameninţă să fie cunoscută de către toţi, deoarece pustnicul Conrad primeşte un mesaj misterios de la Fra Leo, un apropiat al întemeietorului Ordinului franciscan. Ca şi William de Baskerville din "Numele trandafirului", ascetul se transformă într-un detectiv cu tonsură şi rasă călugărească. Dorind să descifreze textul sibilinic, ermitul renunţă la singurătate, la meditaţie, post şi rugăciuni, la traiul din chilia lui sărăcăcioasă de pe munte şi la compania jivinelor pădurii şi porneşte spre Assisi. Reintrarea lui în lume îl proiectează în plin coşmar. Are parte de urmăriri şi bătăi, de confruntări cu prelaţi care nu-i împărtăşesc convingerile, este azvârlit în închisoare şi torturat. Dar setea lui de a afla adevărul despre sfântul pe care îl adoră îl aju