Cei 1.500 de romi din Pata Rât execută tot dacă îi ameninţi cu Poliţia. Liberalii i-au încolonat la referendum, de organizare ocupându-se fiul lui Dobriţoiu şi şeful romilor din Clujul, Ştefan Hazni. Coincidenţă, pe vremea războiului, tot un Antonescu dăduse ordinul.
Romii din râpa Cantonului au fost buni doar în ziua votului. Viața lor e un calvar, sărăcia în care își cresc copiii fi ind de neînchipuit.
Sursa: MIHAI ȘOICA
Pata Rât sau, neoficial, cartierul Dallas. Sute de cocioabe din carton, acoperite cu tablă sau cu folii din nylon sunt aliniate pe două râpe din zonă. Ocupaţia ţiganilor este una singură: adună de la groapa de gunoi sticle din plastic, cartoane şi hârtie, pe care, seara, le vând la intermediarii de materiale reciclabile.
De frică să nu fie alungaţi de pe rampa de gunoi a oraşului, ţiganii de la Pata Rât sunt dispuşi să facă tot ce le cer liderii locali, fie aceştia de la Primărie sau de la Prefectură, care acum e în mâna PSD. Există un cuvânt cu care îi sperii imediat: Poliţia. Nu vor să aibă de-a face cu oamenii legii şi îi convingi uşor să te asculte. Aşa a fost în duminica referendumului, când un autobuz a transportat, cât e ziua de lungă, sute de locuitori din Colonia Pata Rât către secţiile de votare.
"Unu ne tot zicea să mergem la votare"
O ţigancă curăţă în faţa unei barăci. Din vorbă în vorbă, femeia recunoaşte că i-au luat la vot cu autobuzul. "Io nu ştiu mare lucru. Era unu care e de la Partida Romilor şi ne tot zicea să mergem la votare. Cine a vrut s-a urcat în motor şi i-a dus la secţia de votare, la Şcoala 12. Io să mor că nu am auzit că îi duc la votare în alte judeţe. Amu am auzit prima dată".
O altă ţigancă, Erzsebet, ştie şi ea de drumurile făcute cu autobuzul alb la secţia de votare. Despre bani nici vorbă, toţi ţiganii din Dallas mai bine ar călca pe cărbuni aprinşi decât să spună că au prim
