Senzualitatea şi carisma sunt ipostaze ale forţei umane, acea forţă care lasă urme în semeni, captivându-i, uneori, cu iradieri şamanice. Frumuseţea fizică a devenit un idol de plastic, silicon şi vopsea, atunci când este dramatic secătuită de spirit. Am ales-o ca prototip al personalităţii feminine ieşite din comun, prin frumuseţe, spirit şi esenţă rară, pe scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, căreia îi aparţine sintagma din titlu. S-a născut în 1900, din tată bavarez şi mamă franţuzoaică, a fost cetăţean român şi a trăit 83 de ani. S-a scris memorabil despre frumuseţea, farmecul, misterul, prezenţa eclatantă a acestei femei care a făcut să vibreze viaţa literară şi a răvăşit sufletele unor bărbaţi fascinanţi şi celebri. "De cum a intrat în salon, apariţia ei ne-a amuţit pe toţi tinerii de emoţie şi admiraţie. Era o apariţie strălucitoare, cu gâtul alb şi înalt de lebădă. Decolteul rochiei de culoarea vişinei putrede, braţele goale dezvăluiau o carnaţie delicată, cu frăgizimi de crin imaculat. Spre uimirea şi încântarea ascultătorilor, această superbă apariţie feminină se dovedea şi o scriitoare de mari intensităţi psihologice şi de rafinaţii intelectuale."(Ieronim Şerbu, "Vitrina cu amintiri").

O artistă strălucind între personalităţile epocii

În 1925, a terminat "Conservatorul de Artă Dramatică", la clasa renumitului actor şi profesor Ion Livescu. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, iar cronicarii timpului au remarcat entuziaşti în prezenţa şi interpretarea sa "o halucinantă apariţie", "o artistă a gestului", "un nou şi autentic ales". Henriette Yvonne Stahl câştigase însă un concurs de literatură, încă din 1924, când Garabet Ibrăileanu i-a recunoscut talentul şi i-a publicat fragmente din primul său roman, "Voica", în Viaţa românească. Actriţa a ales să se retragă din faţa reflectoarelor şi aplauzelor, în favoarea a ceea ce avea