Dupa ce, atunci cand se afla in Opozitie, domnul Crin Antonescu promitea romanilor sa fie un presedinte discret si cu bun simt, discretia a devenit ostentatie, iar bunul simt ceva greu de pronuntat, fara sa aduci ofensa.
Aproape nu trece seara fara ca Antonescu, din pozitia provizorie de interimar, sa nu iasa la televizor cu sabia scoasa, impotriva inamicului sau public nr. 1 si a rivalilor politici. Se implica politic presedintele neales (cel putin, inca) revoltat candva impotriva presedintelui ales, pe motivul implicarii sale politice.
Agentii si spionii dusmanului de clasa
A produs zambete afirmatia sa ca are "in spatele lui" sapte milioane de romani, in timp ce suspendatul are noua sute de mii, plus ambasadorul SUA.
Sa fim intelesi, interimarul n-are in spate pe nimeni. El n-a fost ales, a rezultat dintr-un calcul algoritmic, in calitate de presedinte al Senatului, calitate picata ca un fel de para malaiata, dupa ce presedentia Senatului fusese schimbata, anume ca sa iasa algoritmul.
Cat priveste implicarea ambasadorului american, afirmatia nu se aseamana atat cu discretia sau cu bunul simt, pe cat cu pasiunea vechilor comunisti de la Kremlin, Bucuresti si de oriunde, de a arunca vina tuturor nereusitelor pe ambasadele, agentiile si spionii straini, omniprezenti.
In ultima vreme, insa, interimarul nostru simte ca nu dinspre ambasade vine primejdia cea mare. Vine dinspre independenta Justitiei. Intrucat aceasta nu asculta nici de Guvern, nici de presedinte, de USL, de Voiculescu sau Iliescu, se pune intrebarea fireasca: de cine asculta Justitia?
Justitia independenta sa dea explicatii!
Intrucat insusi Ion Iliescu isi pune asemenea intrebari, cand observa ca "haite de procurori" (bineinteles, minerii chemati de dansul nu erau haite!) cerceteaza legalitatea in care s-a vota