Crin Antonescu este consiliat de un fost lucrător la Securitate şi un fost turnător al Securităţii. Unul se visează stăpânul României, altul şeful SRI.
Pun la cale toate murdăriile posibile, în speranţa că Antonescu va rezista, urmând să le răsplătească serviciile. Fac ceea ce au făcut o viaţă întreagă, numai numele Stăpânului l-au schimbat. Justificarea este aceeaşi: scopul scuză mijloacele. Iar când scopul sunt Banii şi Puterea, orice mijloc este permis.
Alimentarea halucinaţiilor lui Crin Antonescu i-au transformat în nişte unelte indispensabile. Căci ceea ce s-a întâmplat în România ultimelor şapte săptămâni este rezultatul grotesc al strădaniei unor guzgani de teapa lui Dan Voiculescu şi Sorin Roşca-Stănescu de a modifica realitatea după propriul interes.
La aceştia poate fi adăugat în capul listei şi bătrânul activist de partid Ion Iliescu, un admirator necondiţionat al modului rusesc de a face politică prin controlarea tuturor instituţiilor din stat, potrivit căruia principiile constituţionale sunt admirabile, dar asta nu înseamnă că trebuie aplicate.
Poate părea o mezalianţă cumplită, dar cei mai puţin deranjaţi de această alăturare sunt liberalii, chiar fericiţi de colaborarea excelentă pe care o au cu baronii locali de tipul lui Dragnea şi Oprişan. Despre Ponta se poate spune că este mai curând un captiv al jocului politic iniţiat de Antonescu, dar entuziasmul de care dă dovadă uneori în susţinerea unor aberaţii lasă multe semne de întrebare asupra viitorului său politic.
Am urmărit modul în care s-a poziţionat Crin Antonescu ca preşedinte-interimar. Trecând peste accesele paranoice la care am asistat, de tipul "Băsescu nu scapă de mine decât dacă mă omoară", la luptele sale planetare cu Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, n-am descoperit la el nici cea mai mică tentativă de a juca rolul constituţional al unui preşedint
