"Timpul", prin gura editorialistului sau, il incadreaza pe Filat intr-o deontologie de speriat: aroganta & obedienta, mitocanie si servilism, lipsa de maniere in tandem redutabil cu lipsa de scrupule. O istorie, inca una, care vine ca o manusa pe trendul editorial al publicatiei. "Timpul" are ceva cu Filat, e cert. Poate ca n-ar fi lipsit de interes sa se puna cap la cap, pentru o repede viziune de ansamblu, note, interviuri, editoriale, alineate sau chiar propozitii disparate (remarci, asa-zicand!) din care, dincolo de context, de ideatia propriu-zisa, strabate atitudinea. S-ar intelege atunci inechivoc ca premierul nu se afla deloc in gratiile publicatiei si ca mai tot prilejul este folosit (cateodata destul de abil, mimandu-se aproape impecabil echidistanta) pentru inca o tusa intru grotesc si demonizare. Nu ma bag: nici pe mine seful Executivului nu ma incanta ( chit ca Dirk Schuebel, de pilda - seful Delegatiei Comisiei Europene la Chisinau - il considera, tot din „Timpul" cetire, „singurul politician din Republica Moldova care are o viziune clara a problemei transnistrene"), dar, de la o vreme, perseverenta aceasta a inceput sa bata la ochi. Si nu e vorba numai de cititorii consecventi ai cotidianului. La o agapa, in tren, pe la tarabe poti prinde deja vorbe ce denota o evidenta asa-zicand largita: iar Tanase il rade pe Filat! Ce citim intr-un numar recent? Cum ca primul ministru „a avut o iesire demna de un presedinte de colhoz, de genul: «ba, pe-a ma-sii!»" in legatura cu o anume declaratie apartinand aceluiasi Schuebel. Seful Delegatiei ar fi acordat un interviu (cui si cand nu se specifica), iar premierului i s-ar fi livrat „un citat trunchiat", drept care, na, acest „derapaj nervos". Care nu e singurul, cica: „Cu sau fara voie, premierul este protagonistul unui serial de asemenea «perle» de lipsa de tact, fie ca e vorba despre ambasadori - seful misiunii d