De vreo 10 ani încoace, sute de mii și apoi chiar milioane de concetățeni de-ai noștri care au decis să-și încerce norocul într-o altă țară contribuie din plin la subzistența a sute de mii de familii românești. Înainte de criză, românii care lucrează peste hotare trimiteau aproximativ două miliarde de euro pe an, poate și mai mult, dar chiar și în cei mai grei ani, sumele totale n-au scăzut sub 1,6 miliarde. Bani cu care multe familii și-au renovat case, și-au construit locuințe noi, și-au cumpărat ce-au avut nevoie, și-au plătit datorii etc. Bani care au intrat în economie și au dat de lucru multora dintre românii rămași acasă. Bani care au adus venituri însemnate la bugetul de stat, din care guvernanții au avut grijă să-și facă propriile aranjamente mai mult sau mai puțin electorale, cum ar fi, de exemplu, să mărească salarii și pensii în ani de alegeri. Anii au trecut, iar românii de afară au avut nesimțirea să nu voteze, în 2009, așa cum au vrut unii care, între timp, au și ajuns la guvernare. Au fost amenințați cu îngrădirea dreptului la vot de chiar actualul interimar de la Cotroceni, Crin Antonescu, care voia să le ceară alți bani, în afară de cei pe care îi trimiteau deja în țară, ca să aibă drept de vot. Acum, cu ocazia altui scrutin, românii de afară au devenit din nou indezirabili pentru actuala putere, și asta pentru că au îndrăznit să chiulească în masă la referendum, stricându-le socotelile cu cvorumul celor care nu mai știu altceva decât Jos Băsescu. Și de data asta, pentru că miza jocului este extrem de mare, prietenii, frații, surorile, vecinii și cunoscuții noștri din afara țării sunt pe cale să-și primească pedeapsa cu care îi amenința Antonescu. Nu vor fi impozitați în plus ca să voteze, doar vor fi eliminați de pe listele permanente electorale. Adică ei, aproape trei milioane de cetățeni români, nu vor mai avea același statut ca noi, cei din țară