Într-un stat normal, Curtea Constituţională ar fi invalidat Referendumul, în ziua în care i-au fost predate rezultatele, indiferent cine ar fi contestat baza cifrică a cetăţenilor luaţi în calcul pentru socoteala cvorumului; Curtea Constituţională este limitată la a judeca datele care îi sunt furnizate de autoritatea legală, nu are competenţa să ceară Guvernului actualizări sau cercetări suplimentare, cu atât mai mult cu cât ştie că Guvernul se află, în această privinţă, în conflict de interese, (astfel că nu a protestat nicidecum la faptul că a primit "ordine" de la Curte, ceea ce nu poate fi imaginat drept comportament al Guvernului în nici o altă situaţie); dar, oricum, "justiţia e oarbă", decide pe baza "probatoriului", iar "probatoriul" se încheiase odată cu predarea rezultatelor.

Tergiversarea deciziei a relativizat regulile, rotunjind regimul de hazard moral, astfel că este egal posibil:

1. să invalideze Referendumul;

2. să-l valideze;

3. să amâne decizia din nou;

4. să ceară repetarea Referendumului;

5. să nu dea o decizie clară, aruncând pisica Parlamentului.

1. Câte 20% şanse pentru fiecare din variante, deşi, cum am spus, invalidarea ar fi trebuit cotată cu 100%. Dar, chiar şi aşa, invalidarea nu înseamnă că Băsescu se întoarce la Cotroceni. Căci Parlamentul va întârzia să se reunească "pentru a stabili paşii de urmat" (nu ştiu să existe vreun termen limită impus de lege) şi astfel se va prelungi şederea interimatului la Cotroceni.

2. Dar, dacă Antonescu spune că "Şansele lui Băsescu de a reveni la Cotroceni sunt infime" şi ministrul delegat pentru Administraţie Radu Stroe spune că "Noua centralizare de date, de la unităţile administrative locale la MAI, poate să producă surprize", atunci pare că, dimpotrivă, validarea Referendumului are şanse de 100%, pentru că or fi ştiind ei ceva.

Imponderabil