Multitudinea de probleme politico-economice cu care se confrunta intreaga lume si indeosebi Europa face ca factorii de decizie sa nu acorde poate destul timp unei probleme cum este cea referitoare la somajul din randul tineretului. Majoritatea conducatorilor considera destul ca exista o statistica, din care rezulta tot ce ne intereseaza.
Statistica si metodologia
Din pacate, statistica se limiteaza la constatari, fara sa faca recomandari si cu atat mai putin sa ia masuri. De multe ori, statistica nu e in stare nici macar sa interpreteze rezultatele, ceea ce poate duce la situatii ciudate.
Ele spun ca, in zona euro, rata somajului in randul tineretului se estimeaza la 20%, in timp ce Spania si Grecia etaleaza o rata oficiala de aproape 50%, care sperie pe oricine. Totusi, n-am ramane chiar atat de speriati, daca am stii ca insasi metodologia este gresita.
Adulti sau tineri, somerii sunt evaluati raportand numarul somerilor declarati la totalul fortei de munca existenta, noteaza Project Syndicate. De exemplu, daca din 200 angajati, 20 sunt someri, rata este 10%.
Metodologia nu este perfecta. Ea ii omite pe cei care nu sunt nici angajati, nici someri. Unii lucreaza la negru, altii isi fac mici venituri din artizanat, din gradina proprie sau cea a rudelor.
Toti acestia scapa din scripte, ei sunt considerati pur si simplu oameni in afara evidentelor fortei de munca, tratati ca si cum aceasta ar fi fost cariera pe care si-au dorit-o, sa stea degeaba si au obtinut-o in cele din urma.
Sa tot fii somer!
In cazul tineretului, mai apar insa si alti factori, cu altfel de inflente. Daca ne intoarcem la acelasi numar de 200 angajati de care vorbeam si presupunem ca 150 din ei au plecat sa-si completeze studiile, iar printre cei 50 ramasi figureaza aceiasi 20 someri, rata somajului devine
