Comportamentul şefilor de stat influenţează direct un indice foarte important precum starea de spirit a societăţii.

Încă din campania electorală François Hollande a mizat pe contrastul dintre el şi predecesorul său Nicolas Sarkozy care adora luxul. Cum a ajuns la Elysee, noul preşedinte şi-a tăiat 30% din salariu şi si-a redus numărul gărzilor de corp, a renunţat la călătoriile pe distanţe scurte cu avionul sau elicopterul prezidenţial, se opreşte la culoarea roşie a semaforului, ba chiar a plecat în vacanţă cu trenul. Concediul, preşedintele Hollande a preferat să şi-l petreacă la reşedinţa prezidenţială Bregancon din sudul Franţei.

Scandalul „pernelor de lux"

Dar imaginea de preşedinte modest a avut de suferit. Săptămânalul „Le Canard Enchaine" a arătat francezilor că liderul lor nu este deloc aşa de modest precum vrea să pară şi că pentru concediile lui au fost livrate la Bregancon perne de lux ale unei mărci spaniole celebre. Cu toate că ar putea fi amuzant, întreaga Franţă a vorbit foarte serios despre ce s-a întâmplat.

Privind această furtună într-un pahar cu apă, acuzaţiile împotriva preşedintelui sunt nedrepte. În plus, pentru un om politic, modestia excesivă poate fi la fel de periculoasă ca şi lipsa ei, scrie Mihail Rostovski, pentru agenţia Ria Novosti. În ţări dezvoltate precum Franţa, cheltuielile pentru înteţinerea şefului statului reprezintă o parte microscopică din buget.

„Sindromul Carter"

Mai mult, comportamentul preşedintelui influenţează direct un indice foarte important precum starea de spirit a societăţii. Şi este important să se evite extremele.

Între 1970 şi 1980, America era condusă de Jimmy Carter şi se comporta exact ca Hollande. „Decretase" că vremea „preşedinţiei imperiale"a trecut. În consecinţă, a redus numărul angajaţilor de la Casa Albă cu o treime, a vândut iahtul prezidenţial, miniştril