O dependenţă rar întâlnită este cea pentru credite. O româncă şi-a dezvoltat această obsesie şi a ajuns să se îndatoreze la bănci, a deschis card de credit, a luat bani de la prieteni şi de la CAR, şi-a amanetat bijuteriile, a făcut refinanţare şi credit la Provident Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Acum patru ani, gălăţeanca Marilena avea 37 de ani şi se considera o femeie realizată din punct de vedere financiar. “Avem un salariu lunar de 2.100 de lei, destul de mare pentru un oraş de provincie, un apartament într-o zonă bună şi făceam lună de lună mici economii. Nu aveam nicio problemă cu banii”, îşi începe relatarea femeia.
La un moment dat a decis să facă un credit de 80.000 de lei pentru a-şi redecora locuinţa. “Vroiam să fac din apartamentul meu locul unde să mă simt perfect, aşa că am zis să schimb felul în care arăta. Am renovat, apoi mi-am achiziţionat tot ce mi-a dorit inima pentru casă şi pentru mine. Acum am făcut prima greşeală şi anume că nu mi-am lăsat o rezervă pentru zile negre şi mi-am cheltuit toţi banii, toate economiile. M-am gândit doar că veniturile proprii îmi permit să acopăr un astfel de credit fără niciun fel de problemă”, explică Marilena.
Dar a venit criza...
După ce a semnat contractul de creditare, la mijlocul anului 2008, a venit imediat criza financiară şi ratele au crescut. În 2008 veniturile sale erau de 2.100 lei net, iar ratele erau cam de 900-1.000. „În anul următor, în 2009, au început să crească ratele odată cu deprecierea leului în raport cu euro. De la o rată de 900-1000 de lei lună, am ajuns să plătesc 1.800 de lei. Aşa că m-am gândit că ar fi bine să închiriez apartamentul şi eu să mă mut la părinţi, astfel să-mi acopăr ratele. Salariul de 2.050 plus chiria 500 făceau 2.550 lei venituri pe lună, iar ratele erau cam 1.800 lei. Deci treaba era un pic mai grea, dar era încă sub control”, îşi aminteşte
