Cu o seară înainte, în semifinale, ei reuşiseră prima victorie în faţa gemenilor Bob şi Mike Bryan, recent învingători la Jocurile Olimpice şi la Toronto.

În Mason, suburbia oraşului Cincinnati în care George Clooney a făcut şcoala, Horia şi Robert au trăit nu doar "One Fine Day", ci mai multe. Sîmbătă şi duminică au fost două dintre ele.

Din cel puţin trei motive: 1) au cîştigat primul trofeu de Masters 1000 din carieră după ce au trecut în finală de indienii Bhupathi şi Bopanna cu 6-4, 6-4; 2) au jucat în a doua finală de Masters 1000 din acest an; 3) au reuşit prima victorie în faţa fraţilor Bryan, în semifinale, sîmbătă.

Hard-ul american e prietenos cu perechea româno-suedeză, care săptămîna trecută ajungea pînă în penultimul act la Toronto. Acum au făcut doi paşi în plus.

Iar paşii aceştia au apărut după două meciuri în care au obţinut victorii pe care şi le doreau de mult. Au întors spatele unui mic complex. Primul trofeu de Masters 1000, dar şi victoria în a patra dispută cu fraţii Bob şi Mike Bryan, primele trei revenindu-le americanilor. În cea de la Australian Open de anul acesta însă, Tecău şi Lindstedt fuseseră extrem de aproape de triumf. Pînă şi cei doi gemeni atomici au răsuflat uşuraţi la momentul respectiv.

Meciul aproape perfect

Firul s-a subţiat, apoi s-a rupt sîmbătă noapte. Un prim set smuls pe linia de sosire. La 5-5 şi 40 egal s-a ivit mingea de break, care a fost convertită. Apoi, au servit ca nişte diavoli, ca în tot meciul, de altfel: 17 aşi şi 82 la sută reuşită în o oră şi 33 de minute. 7-5 pentru un început perfect.

A urmat un nou act echilibrat, în care s-a ajuns la tie-break. Bryan-ii au avut 4-0, Horia şi Robert au revenit pînă la 4-5, dar au cedat, pînă la urmă, 5-7. Totul avea să se hotărască la jocul decisiv, supertie-break-ul, cîteva minute de reflexe rapide, de decizii ireversibile, de moriş