Ceva neobișnuit se întâmplă cu noi. Cresc în jur prea repede mari promisiuni.
Sar de la locurile lor firești cuvintele solemne. Pur și simplu țâșnesc pline de salivă și sânge. Există tot mai mulți oameni care au nevoie de ele. Le sorb și le morfolesc. Li se scurg printre gingiile netede, galbene, dinți scrâșniți și urâți, în gurile slobode și negre, ale lor înțelesuri clare. Se împletesc înăuntru cu sufletele plate, multe, nehrănite de lucruri temeinice.
Pe aici, năvălesc pe de fapt „ Popoarele" nebune, fără rațiune, cele ale disperaților. Unul vine dinspre o „Garsonieră", altul dinspre „Antene" - astea-s popoarele media. Apoi masonii, noii capitaliști sau intelighenția de dreapta, grăsuță, au „Popoarele"lor, vorbind despre progres, viitor al nației, uniuni ale celor puternici. Masonii și cu ăștia din urmă, cazați în curticica din Mahalaua Bossului, vor să facă ordine și disciplină. Ăsta da principiu! Să facă ordine pe tăcute. Căci ei sunt calmi, plini de bani și de sine. Pot trata astfel toate problemele cu tact. Nu vor să castreze pe nimeni, ca cei gregari. Ptiu! Nu. Sau să ardă cu jarul țigării pielea fină a dușmanilor lor, îmbuibați, la prima generație a îmbogățirii. Prostituatele goale, de fapt, din lumea noastră economică si politică.
Poporul mereu este nefericit iar cei care-l conduc, răi. Și cât de răi încă. Așa a acceptat poporul comunismul până la urmă. Iar în '89 a ieșit în stradă si-a virat brusc după primul colț. Au schimbat cursul istoriei spre capitalism. Câte exagerări putem induce ușor cu acest cuvânt. „Popor", cuvânt puternic. Când năvălesc celelalte cuvinte solemne, rup înțelesurile obișnuite. Șterg memoria încărcată. Uităm marile vinovății astfel. Vrem toate necesitățile chiar să ni le împlinească. Să ne umple golurile imunde, golurile din ficat, din vintre. Nu din cap. Căci fără caracter, fără onoare, fidelitate sau credin
